Ce este balbismul?
Balbaiala se refera la dificultatile in articularea cuvintelor, desi dezvoltarea limbajului este in limite normale.
Exista mai multe teorii care explica tulburarea: teoria invatarii, modelul cibernetic, functionarea creierului, dar factorii exacti nu sunt cunoscuti.
De obicei balbaiala apare inaintea varstei de 12 ani.
Copilul cu balbism are o perturbare în fluenţa normală şi în timpul de structurare a vorbirii, care este inadecvat pentru varsta sa. Această perturbare este caracterizată prin repetiţii frecvente sau prelungiri ale sunetelor sau silabelor. Pot fi implicate şi alte diverse tipuri de disfluenţă a vorbirii incluzând interjecţii, cuvinte întrerupte (de ex., pauze în interiorul unui cuvânt), blocaj audibil sau mut (pauze complete sau incomplete în vorbire), circumlocuţiuni (adică substituiri de cuvinte cu scopul de a evita cuvintele problematice), cuvinte produse cu un exces de tensiune fizică şi repetarea unor întregi cuvinte monosilabice (de ex., „eu, eu, eu, eu îl văd”).
Perturbarea fluenţei interferează cu performanţa şcolară sau profesională ori cu comunicarea socială.
Simptome si tulburari asociate in balbism
La începutul balbismului, copilul poate să nu fie conştient de problemă, însă conştientizarea şi chiar anticiparea anxioasă a problemei pot apare mai târziu.
Copilul poate încerca să evite bâlbâială prin mecanisme lingvistice (de ex., prin modificarea ritmului vorbirii, evitarea anumitor situaţii speciale de a vorbi, cum ar fi telefonatul sau vorbitul în public ori evitarea anumitor cuvinte sau sunete).
Balbismul poate fi acompaniat de mişcări motorii (de ex., clipit, ticuri, tremor al buzelor sau al feţei, nutaţia (clătinarea) capului, mişcări respiratorii, strângerea pumnilor). Stresul sau anxietatea exacerbează balbismul. Deteriorarea funcţionării sociale poate rezulta din anxietatea asociată, din frustrare ori din stima de sine scăzută.
Prevalentă
Prevalenta balbismului la copiii prepubertari este de 1% şi diminua la 0,8% în adolescenţă. Raportul baieti/fete este de aproximativ 3:1.
Evoluţie
Debutul tipic este intre varsta de 2 şi 7 ani. In 98% din cazuri debutul este înainte de varsta de 10 ani.
Debutul este de regulă progresiv, întinzându-se pe mai multe luni în cursul cărora disfluenţele în vorbire, neobservate, episodice, devin o problemă cronică. De regula, perturbarea începe treptat, cu repetarea consoanelor iniţiale, a primelor cuvinte ale unei expresii ori a cuvintelor lungi. In general, copilul nu este conştient de balbism. Pe măsura ce tulburarea progresează însă, evoluţia prezintă ameliorări şi agravări.
Pe măsură ce copilul devine conştient de dificultatea în vorbire, pot apare mecanisme de evitare a disfluenţelor şi răspunsuri emoţionale.
Cercetările sugerează că un anumit procent se recuperează, estimările mergând de la 20% până la 80%. Unii copii cu balbism se recuperează spontan, de regulă înainte de varsta de 16 ani.
Tratament
Tratamentul este educational, cu antrenarea vorbirii, psihoterapie cu utilizarea hipnozei, tehnici de relaxare, psihoterapie psihanalitica, dar cu rezultate modeste. La ora actuala se trateaza mai ales logopedic si prin psihoterapie suportiva.
