Comportamentul sexual uman este foarte divers si complex, astfel incat intelegerea lui este uneori dificila. Intelegerea comportamentului sexual este complicat si de prejudecati, superstitii, teorii eronate si jumatati de adevar. Din aceste cauze expertii sugereaza ca demarcatia dintre ceea ce este normal si ceea ce este patologic sa nu fie foarte rigida. Sexualitatea normala nu este neaparat monogama si heterosexuala.
Sexualitatea unei persoane este in mare masura dependenta si de personalitatea sa globala, relatiile cu altii, tiparele generale de comportament, conceptia despre sine.
Dificultatile sexuale se pot referi la dorinta sexuala, excitatie, orgasm, durere in timpul actului sexual. Odata ce cauzele organice sunt indepartate, acestea au origine psihosexuala, fiind apanajul psihoterapiei.
In acest context, psihoterapia integrativa este utila in terapia:
Dorintei sexuale diminuate;
Incapacitatii de obtinere sau mentinere a erectiei;
Asa-numitei frigiditati;
Lipsei orgasmului;
Ejacularii percoce;
Dispareuniei, sau contactul sexual dureros,
Problemelor de cuplu;
Vaginismului;
Problemelor legate de imaginea corporala;
Stresului legat de orientarea sexuala.
Psihoterapia se centreaza mai ales pe simptomele legate de anxietate, permitand clientului sa detina controlul asupra simptomelor care au dus la scaderea stimei de sine si la dezechilibrul psihologic. Terapia se axeaza pe indepartarea simptomelor si modificarea atitudinilor. Astfel clientul este invatat sa se descurce in situatiile provocatoare de stres, ca de exemplu in cadrul intalnirilor sexuale. Inainte de actul sexual clientul poate fi educat sa se relaxeze, iar reducerea anxietatii duce la imbunatatirea performantei sexuale.
De multe ori insa disfunctiile sexuale apar ca urmare a problemelor in familie si cuplu.
