Psihoterapia in boala coronariana

By | September 21, 2017

În SUA 11 milioane de persoane suferă de boala coronariană şi 1,5 milioane de persoane fac infarct miocardic în fiecare an.

Boala coronariana si factorii psihologici

În 1910 William Osler spunea că anumite persoane au risc mai mare de boală coronariană şi anume bărbaţii ambiţioşi şi care muncesc mult. În 1974 Friedman şi Rosemman spuneau că pacienţii cu personalitate de tip A sunt aceia cu risc crescut de boală coronariană: persoane competitive, grăbite în permanenţă, cu o dorinţă mare de succes, recunoaştere şi alocare de noi sarcini, având în plus o ostilitate de tip „free – floating”.

Celălalt tip de personalitate (personalitatea de tip B) este descrisă ca fiind mai relaxată şi de multe ori înregistrând acelaşi succese ca şi personalitatea de tip A. Ipoteza din 1974 nu a putut fi verificată de un studiu efectuat în 1985 (Shekelle şi colab.) şi multe alte studii au ridicat importante semne de întrebare privitor la această ipoteză.

O serie de studii au arătat că stres-ul este unul din cei 8 factori majori care contribuie la declanşarea bolii coronariene. Alţi factori de risc psihologici sunt: deprivarea socio-economică începând cu perioada copilăriei, insecuritatea slujbei, şomajul, alcoolismul, etc.

Cercetări mai recente sugerează că ostilitatea este un factor de risc psihologic mai valid decât personalitatea de tip A în boala coronariană. De fapt pare a fi vorba de ostilitate, lipsă de încredere, furie şi agresivitate. Alte cercetări (Stansfeld şi Fuhrary, 2002) indica că depresia este asociată cu prognosticul bolii coronariene. Izolarea socială, lipsa suportului emoţioanl, stres-ul constant la serviciu şi statutul socio-economic scăzut sunt alţi factori importanţi în geneza şi evoluţia bolii coronariene.

Karasek a abordat conceptul de stres la locul de muncă, caracterizat prin cerinţe crescute şi control personal scăzut asupra ritmului şi orarului muncii, ceea ce contribuie la apariţia HTA şi a bolii coronariene.

Siegrist a introdus conceptul de „dezechilibru efort –recompensă” cu referire la slujbele în care efortul depus este mare dar recompensa este mică în termeni de siguranţă a postului, remuneraţie şi perspective de promovare. Acest dezechilibru ar fi la rândul său un factor acut (Siegrist, 1996).

Furia poate declanşa episoade ischemice acute, ca şi exerciţiile fizice obositoare. Furia duce la activarea sistemului nervos simpatic, ceea ce afectează inima.

Infarctul miocardic acut si psihoterapia

Atunci când pacientul îşi revine după infarct miocardic acut este important ca medicul să îl asigure că se va întoarce la o viaţă normală, chiar dacă este nevoie să accepte unele limitări. Suportul psihologic în această fază are un rol important în diminuarea anxietăţii.

După infarct miocardic acut pacienţii sunt adesea depresivi sau anxioşi, aceste simptome fiind tratate prin psihoterapie suportivă şi / sau medicaţie. Dacă depresia nu este tratată sunt şanse mari ca prognosticul pe termen lung al bolii coronariene să fie prost. Nu trebuie încercat să reducem ambiţiile şi dorinţa de activitate a pacientului, pentru că o astfel de abordare poate creşte anxietatea şi depresia, pacientul având nevoie de mijloace de apărare împotriva îndoielilor şi sentimentelor de inadecvare.

Ce fel de psihoterapie este eficace in boala coronariana

Până la ora actuală se consideră că terapia de grup este mai eficientă decât psihoterapia individuală pentru a ajuta pacienţii cu boală coronariană să se adapteze la boala lor. Tehnicile de relaxare, meditaţia şi exerciţiile de respiraţie ajută la reducerea excitaţiei sistemului nervos autonom, în acelaşi timp ajutând pacienţii pentru a deveni mai conştienţi la emoţiile lor negative. Williams şi Williams au realizat un program de workshop pentru antrenarea pacienţilor în sensul reducerii factorilor de risc psihosocial, în timp ce Gidrom, Davidson şi Bata (1999) au realizat un program de intervenţie pentru reducerea ostilităţii la pacienţii cu boală coronariană. Psihoterapia suportivă individuală este utilă mai ales în situaţiile în care persistă problemele emoţionale şi dificultăţile de relaţie. Cele mai multe studii au fost efectuate asupra intervenţiilor comportamentale care au scopul de ameliorare a prognosticului medical prin tratarea depresiei şi izolării sociale, astfel încât să se reducă distresul emoţional la pacienţii cu boală cardiacă