Trăsăturile esențiale ale dependentului sunt: nevoia excesivă de a fi îngrijit, care duce la comportament supus și de agățare de ceilalți, precum și de teamă de separare. Comportamentul supus și dependent are ca scop să-i determine pe ceilalți să aibă grijă de el, ca urmare a credinței că nu poate funcționa adecvat fără ajutor din partea altora.
Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă au mari dificultăți în a lua decizii (de ex. ce bluză să poarte la serviciu, sau dacă să ia cu el o umbrelă), fără multe sfaturi și reasigurări din partea altora. Tind să fie pasivi și să permită altor oameni (adesea unei personale anume) să ia inițiativa și să își asume responsabilitatea pentru cele mai multe domenii ale vieții lor. Adulții cu aceasta tulburare de personalitate sunt în mod tipic dependenți de părinți sau de soț/soție, care vor decide unde locuiesc, ce fel de slujbă vor avea și cu ce vecini vor vorbi. Adolescenții cu această tulburare de personalitate permit părinților să decidă pentru ei cu ce să se îmbrace, cu cine să se împrietenească, cum să își petreacă timpul liber și la ce scoală să meargă. Această nevoie ca ceilalți să își asume responsabilitatea depășește cu mult nevoile firești de ajutor din partea altora.
Datorită fricii de pierdere a sprijinului sau aprobării, nu își exprimă dezacordul în discuțiile cu ceilalți. Se simt atât de incapabili să funcționeze singuri, astfel că sunt de acord să facă tot felul de lucruri decât să riște să piardă ajutorul celorlaltora. Nu se enervează niciodată pe persoanele de a căror sprijin și îngrijire au nevoie, de teamă să nu îi îndepărteze.
Persoanele dependente nu inițiază proiecte și nu fac lucrări in mod independent. Le lipsește încrederea in sine și cred că au nevoie de ajutor pentru a-și duce sarcinile la capăt. Sunt convinși că sunt incapabili să funcționeze independent, așa că se descriu ca incapabili și cer în continuu ajutor. Totuși, pot funcționa adecvat dacă sunt asigurați de faptul că altcineva ii supervizează și aprobă. Le este însă teamă să pară mai competenți, pentru că asta ar putea duce la abandon. Pentru că se bazează pe ceilalți să le rezolve problemele, adesea nu învață abilitățile necesare pentru traiul independent, perpetuând astfel dependența.
Indivizii dependenți se străduie foarte mult să obțină îngrijire și suport de la ceilalți. Se supun dorințelor celorlaltora chiar dacă cererile acestora sunt nerezonabile. Dorința de a menține relațiile face ca acestea să devină distorsionate. Tolerează abuzul verbal, fizic sau sexual, numai să nu fie părăsiți. Se simt nesiguri și neajutorați atunci când sunt singuri, pentru că au o teamă exagerată ca nu se vor putea descurca singuri. Îi urmează peste tot pe cei care le sunt apropiați, chiar dacă nu sunt interesați sau implicați în activitățile respective, numai ca să evite să fie singuri.
Dacă se încheie o relație apropiată, vor căuta urgent o altă relație. Cred că nu pot funcționa în lipsa unei relații apropiate, așa că se agață repede și fără să judece, de oricine altcineva. Se văd pe sine ca fiind total dependenți de sfaturile și ajutorul unei alte persoane, așa că își fac griji că vor fi abandonați, chiar dacă nu există motive pentru astfel de temeri.
Sunt adesea pesimiști, tind să își minimalizeze abilitățile și spun despre sine că sunt proști. Criticile și dezaprobarea sunt considerate o dovadă a lipsei lor de valoare și își pierd și mai mult încrederea în sine. Caută să fie supra-protejați și dominați de ceilalți. Nu pot funcționa bine la serviciu dacă li se cere să aibă inițiativă. Evită slujbele în care este nevoie să manifeste responsabilitate și devin anxioși dacă li se cere să ai decizii.
Persoanele cu tulburare de personalitate dependenta au un risc crescut de tulburări depresive și anxietate. De multe ori coexistă cu alte tulburări de personalitate, mai ales borderline, evitant și histrionic.
Bolile fizice cronice și tulburarea de anxietate de separare în copilărie sunt factori predispozanți pentru tulburarea de personalitate de tip dependent.
