Stresul este un sindrom de adaptare care rezultă ca urmare a agresiunilor din mediul înconjurător asupra persoanei. Stresul este un ansamblu de reacții ale organismului față de acțiunea externă a unor agenți cauzali, manifestat prin modificări morfo-funcționale, cel mai frecvent modificări endocrine (Hans Selye).
Etapele stresului
Stresul apare în trei etape: reacțiile de alarmă, stadiul de rezistență specifică sau revenire și
stadiul de epuizare.
În stadiul de alarmă există o fază de șoc, cu hipertensiune și hipotermie, și o fază de contrașoc, cu răspunsuri de tip endocrin. În stadiul de rezistență specifică sau revenire organismul se adaptează la mediu. În stadiul de epuizare scad toate resursele de adaptare ale organismului, cu consecințe negative.
Stresul este practic un dezechilibru subiectiv intens perceput de către o persoană, ca dezechilibru între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de răspuns individuale.
Stresul psihic
Stresul poate fi psihic, fizic, chimic sau biologic. Stresul psihic este reprezentat de totalitatea conflictelor personale sau sociale fără soluție de moment, respectiv o stare de tensiune determinată de factori emoționali. Stresul psihic poate fi produs de circumstanțe neobișnuite, cărora persoana nu le face față: acțiuni sau relații exagerate, anumite contexte sociale, conflicte de diverse tipuri, criză de timp, izolarea, frustrările.
Distres și eustres
Atunci când vorbesc despre stres oamenii se gândesc în general la ceva negativ, dar stresul este de două tipuri: distres și eustres. Distresul se referă la evenimente interpretate ca fiind negative, în timp ce eustresul se caracterizează prin existența unor stimuli plăcuți, cu consecințe în general pozitive.
