In ciuda faptului ca persoanele care au tulburari de comportament alimentar au un coeficient de inteligenta peste medie, tind totusi sa gandeasca intr-un mod magic si simplist. De exemplu “Daca sunt mai slaba ma voi simti mai bine in propria piele”. Pacientele isi pierd capacitatea de a gandi logic, de a evalua realitatea in mod obiectiv si de a adminte si corecta consecintele indezirabile ale alegerilor si actiunilor lor.
Pacientele cu tulburare de comportament alimentar devin irationala si neaga ca ceva ar fi in neregula cu ele. Se cearta cu persoanele din jur care doresc sa le ofere ajutor si doresc sa fie speciale. In general se straduie sa fie cele mai bune, cele mai slabe, etc.
Persoanele care sufera de tulburari de comportament alimentar au dificultati de concentrare. Sunt obsedate de mancare si greutatea corporala si su standarde rigide si perfectioniste pentru sine si ceilalti. Invidiaza persoanale care sunt slabe si incearca sa le imite.
Exista si persoane cu tulburare de comportament alimentar care au credinta ca nu merita sa se bucure de mancare sau sa guste mancarurile gustoase. Se infometeaza, se indoapa sau varsa in incercarea de a se auto-pedepsi. Unele paciente se ranesc singure sau se automutileaza. Unele din ele isi doresc sa fie atat de slabe incat sa fie hranite prin sonda sau perfuzie, iar unele din ele mor.
Desi ceea ce fac aceste paciente este de fapt sa strige dupa ajutor si atentie sau incearca in mod disperat sa isi controleze viata, pacientele cred de cele mai multe ori ca auto-pedepsirea este un lucru just pentru greselile si defectele lor.
Psihoterapia este necesara in tulburarile de comportament alimentar in primul rand pentru a gestiona ura fata de propria persoana a acestor paciente si distorsiunile despre propria imagine corporala.
