Ce este hipnoterapia integrativa
Exista elemente comune in toate formele de psihoterapie.
In hipnoterapia integrativa se lucreaza pe relatia dintre procesele inconstiente si cele constiente. Prin identificarea semnalelor inconstiente se identifica procesele care stau la baza problemei de prezentare, apoi acestea sunt utilizate in cadrul interventiilor si sugestiilor, utilizand hipnoza ca metoda terapeutica.
Se creaza oportunitati pentru client in scopul ca acesta sa ajunga la noi interpretari si capacitati prin constientizarea proceselor inconstiente si traire experientiala, si mai putin prin prescrierea unor modalitati de actiune.
Adesea clientii realizeaza faptul ca “se intampla ceva” chiar daca psihoterapeutul nu ii spune care este interpretarea sa asupra unui anumit lucru. Gasind propria cale de interpretare a ceea ce se intampla si propria modalitate de a actiona in sensul producerii schimbarii, respectiv rezolvarii problemei, clientul ajunge la rezultate stabile in timp.
Se presupune ca fiecare persoana si-a construit propriul model asupra lumii si propriul fel de experientiere. Astfel, indiferent de modul in care este “etichetata” problema, se identifica perceptiile si procesele de la baza ei, avand in vedere ca fiecare persoana este unica, iar aceste perceptii si procese sunt utilizate pentru instituirea schimbarii terapeutice- rezolvarea problemei.
Nici o parte a experientei noastre constiente nu este lipsita de legaturi cu informatia inconstienta. Avem nevoie sa ajungem treptat la aceasta informatie inconstienta, fara a fi coplesiti de ea, dar si de capacitatea de a schimba cadrul nostru de referinta atunci cand situatia se schimba, sau cand intelegerea noastra initiala este incorecta.
Problemele persista din cauza insuficientei flexibilitati a curentului informational sau disturbarilor acestuia. Din acest motiv reincadrarea problemei si schimbarea cadrului de referinta devin necesare. In psihoterapie se utilizeaza imensa flexibilitate a mintii umane pentru a scapa de restrictiile mentale si emotionale astfel incat problema sa fie rezolvata.
Hipnoterapia face apel tocmai la realizarea de noi conexiuni ca premiza pentru schimbare, permitand elaborarea si descoperirea propriilor solutii la problemele care ne framanta.
Ce este hipnoza?
Hipnoza este o metoda psihoterapeutica cu ajutorul careia se promoveaza schimbarea in sensul rezolvarii problemelor cu care ne confruntam prin facilitarea trairii experientiale.
Trairea experientiala contribuie la cresterea eficacitatii interventiei psihoterapeutice.
Hipnoza se refera la “transa hipnotica”, o stare asemanatoare celei in care urmarim cu atentie un film sau citim absorbiti o carte. Adica este o concentrare a atentiei asupra unui anumit lucru, auzind si vazand ce se petrece in jurul nostru, dar fiind concentrati pe subiectul urmarit.
Putem spune astfel despre hipnoza ca este o stare de transa caracterizata de sugestibilitate inalta, relaxare si imaginatie bogata. Nu este somn, pentru ca persoana hipnotizata este constienta in permanenta. Cel mai frecvent hipnoza este comparata tocmai cu visarea cu ochii deschisi, cu sentimentul pe care il avem cand ne concentram asupra unui film si devenim absorbiti de ceea ce se intampla pe ecran.
Suntem pe deplin constienti, dar ne concentram atentia pe ceva anume, si excludem ale ganduri, alte emotii sau alti stimuli din jurul nostru.
Devenim “absorbiti de actiunea de pe micul ecran” si “traim filmul”.
In transa hipnotica zilnica, care apare in timpul citirii unei carti sau urmaririi unui film, sau atunci cand visam cu ochii deschisi, acea lume imaginara ne pare intrucatva reala, in sensul ca ne produce o serie de emotii. Evenimentele imaginare pot duce la sentimente de fericire, tristete, teama, si putem chiar sa tresarim in scaun daca suntem surprinsi de ceva. Toate aceste transe care apar pe parcursul zilei sunt o forma de auto- hipnoza.
Milton Erickson, promotorul hipnozei moderne, spunea ca oamenii se auto- hipnotizeaza in fiecare zi, chiar daca nu stiu acest lucru.
Psihoterapeutul foloseste anumite cuvinte sau texte, numite metafore sau transe hipnotice care ajuta la relaxarea intentionata si concentrarea atentiei. In psihoterapie se incepe cu inductia de transa sau o tehnica de relaxare, deobicei rugand persoana sa inchida ochii pentru o mai buna vizualizare si concentrare a atentiei. Insa inchiderea ochilor nu este obligatorie, ca de altfel nici relaxarea. Psihoterapeutul va spune sau citi un text conceput in acest scop, respectiv de a ajuta persoana sa isi focalizeze atentia asupra problemelor cu care se confrunta. Urmeaza vizualizarea si imaginarea anumitor situatii, evenimente,
sentimente, etc. Avand in vedere ca pentru creierul nostru nu exista nici o diferenta intre ceea ce vedem in imaginatie si ceea ce vedem in realitatea inconjuratoare, trairea in plan imaginar este o traire experientiala. Iar ceea ce traim ne este mult mai de folos si ne invata mai multe decat ceea ce auzim doar sau ni se spune. De exemplu, a spune cuiva in psihoterapie “stii ca ai resursele pentru a-ti putea rezolva problema” este mult mai putin eficient decat a da persoanei ocazia de a descoperi ea insasi ca are aceste resurse.
In transa hipnotica suntem relaxati, si probabil vom avea sentimente asemanatoare cu cele din timpul privirii unui film la televizor. Ne cufundam in actiune, si in general grijile cotidiene dispar, astfel incat ne putem concentra la ceea ce este important pentru noi in acel moment. In aceasta stare suntem destul de sugestionabili, dar trebuie sa ne amintim ca niciodata psihoterapeutul nu ne poate determina sa facem sau sa experientiem ceea ce nu dorim in timpul transei hipnotice.
Imaginatia este incurajata si vizualizand diverse lucruri legate de problemape care o avem facem un pas in directia rezolvarii ei, privind-o din alt unghi. In mod obisnuit poate fi dificil sa facem anumite conexiuni, care ne sunt facilitate in hipnoza.
Ce se intampla de fapt? In timpul hipnozei avem acces direct la subconstientul nostru. In mod obisnuit ne dam seama numai de ceea ce se intampla in mintea noastra constienta. Ne gandim la problemele care se afla inaintea noastra, ne alegem in mod constient cuvintele sau incercam se ne amintim unde am pus cheile de la masina.
Dar cand facem aceste lucruri colaboram cu mintea noastra subconstienta, acea parte a mintii care se afla “sub ceea ce gandim”. Subconstientul este acea parte a mintii care are acces la informatiile care ne permit sa rezolvam probleme, sa formam propozitii sau sa gasim cheile.
Subconstientul este responsabil si de lucrurile pe care le facem automat. Adica subconstientul se afla dedesubtul a ceea ce facem in fiecare zi, cea mai mare parte din ceea ce gandim, si ia o multime de decizii. De asemenea proceseaza informatiile noi. Atunci cand dormim mintea constienta face loc celei subconstiente.
In hipnoza se intampla ceva asemanator: adica permitem subconstientului sa aiba un rol activ si astfel ajungem mai usor la solutia problemelor.
Putem lucra direct cu subconstientul si astfel hipnoza ne ajuta sa rezolvam mai usor problemele datorita carora avem dificultati.
Unele persoane spun ca au trairi deosebite in transa hipnotica, altele ca nu s-a intamplat nimic deosebit. Si multe persoane sunt dezamagite, asteptandu-se “sa-si piarda cunostinta”, ceea ce nu se intampla in hipnoza. Suntem mereu constienti de ceea ce se intampla in jurul nostru si putem deschide ochii sau ne putem opri din vizualizare oricand dorim. Exact ca atunci cand visam cu ochii deschisi.
Experienta subiectiva in hipnoza include in mod frecvent modificari ale perceptiei asupra scurgerii timpului, datorita ingustarii campului de atentie. Abilitatea de a crea imagini mentale exista in oricare din noi si este pronuntata de exemplu in timpul viselor. Visare cu ochii deschisi pe care am trait-o cu totii in timpul zilei, atunci cand ne imaginam cum va fi sau cum se va intampla ceva, este un exemplu de imagerie complexa aflata sub control voluntar, si asemanatoare cu hipnoza. Stimularea imageriei este un vehicul important al progresului. Crearea, intensificarea si sustinerea imageriei mentale sunt stimulate in hipnoza.
Si atunci, ce este hipnoza? Un raspuns simplu ar fi: o metoda psihoterapeutica, fara valoare in afara psihoterapiei, si care ajuta la rezolvarea de probleme prin stimularea imaginatiei, vizualizarii si concentrarii atentiei, cu depasirea logicii formale constiente.
Hipnoza este un fenomen fiziologic utilizat in psihoterapie impreuna cu alte tehnici pentru a facilita schimbarea, trecerea de la “problema” la “rezolvare”.
Ce NU este hipnoza
In legatura cu hipnoza circula foarte mule informatii false, asa-numitele “mituri hipnotice”. De exemplu multe persoane isi imagineaza ca in timpul hipnozei pot fi determinati sa spuna ceea ce nu doresc sa spuna, sau ca pot fi determinati sa faca orice, sau ca ar putea sa nu se mai trezeasca, sau ca isi pierd cunostinta si intr-un mod misterios si de neinteles psihoterapeutul le va rezolva problema. Si alte “mituri” asemanatoare.
Principalele “mituri hipnotice” care sunt de multe ori vehiculate in mass-media cu scopul promovarii a ceea ce este spectaculos sunt:
“Hipnoza este indusa celui hipnotizat de catre hipnotizator, care are puteri speciale.” Ar fi grozav sa fie asa! Ganditi-va doar ce aplicatii militare ar putea fi realizate. Dar sa fim seriosi. Psihoterapeutul nu are puteri misterioase. Orice hipnoza este o forma de auto-hipnoza in sensul ca orice efecte de tipul vizualizare, recadrare a problemei, modificarea perceptiilor, etc, sunt produse de concentarea si imaginatia persoanei “hipnotizate”, si nu a celui ce practica hipnoza clinica ca metoda psihoterapeutica. Rolul psihoterapeutului este de a ghida si invata persoana respectiva cum sa produca rezultatul dorit. orice fenomene din transa hipnotica se datoreaza imaginatiei clientului, nu a psihoterapeutului. Desigur psihoterapeutul trebuie sa aiba o pregatire solida in domeniul hipnozei pentru a sti spre ce anume sa ghideze clientul, si o asemenea pregatire necesita cativa ani.
“Psihoterapeutul care practica hipnoza trebuie sa fie o persoana dinamica si charismatica”. Iata un alt mit hipnotic. Personalitatea psihoterapeutului nu are de a face cu capacitatea imaginativa sau de concentrare a atentiei clientului. Bineinteles psihoterapeutul trebuie sa aiba o buna relatie terapeutica cu clientul sau, dar acest lucru nu tine de hipnoza.
“Hipnoza implica o lupta a vointelor intre psihoterapeutul care practica hipnoza si client, vointa psihoterapeutului trebuind sa fie mai puternica decat cea a clientului”. Este un mit hipnotic larg raspandit, probabil avand drept sursa obscurele asociatii de hipnotizatori de scena sau filmele vechi cu Bela Lugosi. Psihoterapeutul nu tine neaparat sa-si hipnotizeze clientul si daca o persoana nu doreste ca in cursul psihoterapiei sa se faca apel la tehnici hipnotice atunci acestea nu vor fi aplicate. Psihoterapeutul poate explica clientului care sunt beneficiile hipnozei, dar daca acesta nu doreste sa fie aplicata, chiar si in detrimentul sau, psihoterapeutul cu siguranta nu va insista ca asa trebuie facut. Pe de alta parte daca clientul este de acord cu aplicarea tehnicilor hipnotice inseamna ca doreste solutionarea problemei sale inclusiv prin aceasta metoda si “lupta vointelor” isi pierde sensul. Oricum, mai mult decat atat, asa cum am aratat anterior, hipnoza este mai degraba “auto- hipnoza”, asa ca vointa psihoterapeutului nu are nimic de a face cu aceasta.
“Hipnoza este o stare anormala, neobisnuita sau artificiala“. Datorita acestui mit multe persoane sunt dezamagite si convinse ca nu au fost hipnotizate, asteptandu-se sa aiba trairi absolut neobisnuite. Dar hipnoza spontana este o experienta comuna pentru toata lumea. De exemplu atunci cand conducem masina pe autostrada foarte mult timp, privirea inainte la monotonia drumului produce o stare de somnolenta si concentrare crescuta a atentiei asupra drumului, cunoscuta sub denumirea de “hipnoza de autostrada”. Un alt exemplu este atunci cand citim foarte absorbiti o carte si practic nu auzim ce se intampla in jurul nostru. Vi se par neobinsuite aceste trairi?
“Hipnoza este o forma de somn”.
Daca ar fi, rostul ei ca metoda psihoterapeutica ar fi inexistent. Daca dorm, nu am beneficii terapeutice si daca nu imi amintesc nimic din ceea ce i-am imaginat sau am vizualizat, atunci hipnoza nu ma ajuta la nimic, decat poate la un somn bun. Se intampla ca unele lucruri pe care le-am vizualizat sa nu ni le amintim imediat dupa terminarea transei hipnotice, ci doar mai tarziu, dar cu siguranta ni le vom aminti.
“Persoana hipnotizata se afla sub controlul psihoterapeutului si poate fi determinata sa faca lucruri pe care nu le-ar face in mod obisnuit, sau sa confeseze diferite secrete.” Multe persoane se tem ca daca sunt hipnotizate vor pierde controlul asupra a ceea ce se intampla. Dar ceea ce se intampla in realitate este ca daca psihoterapeutul sugereaza clientului ceva cu care acesta nu este de acord, pur si simplu clientul nu isi va imagina lucrul respectiv sau va spune explicit: nu, nu vreau sa fac asta. Sa ne amintim ca hipnoza este o stare pe care o producem noi insine, asa ca nu vom face decat ceea ce dorim sa facem. Ar fi grozav sa putem determina pe cineva sa faca ceea ce nu doreste, fiindca asa am rezolva printr-o simpla afirmatie o multitudine de probleme. Daca am pute determina un fumator sa nu mai fumeze doar pentru ca ii sugeram sa nu ai faca asta, chiar si impotriva vointei lui, atunci am putea rezolva cu usurinta problema fumatului de exemplu. Dar dupa cum stim cu totii, sansele de succes sunt ai mult decat vagi…
“Hipnoza este o forma de tratament care este benefica prin ea insasi”. Hipnoza nu este psihoterapie, hipnoza este o tehnica psihoterapeutica, care are valoare in contextul psihoterapeutic general. Nu tratam clientii prin hipnoza, ci mai degraba ei pot fi tratati sub hipnoza. Ce valoare are faptul ca am vizualizat ceva daca nu stim ce sa facem cu acea imagine sau ce reprezinta ea, si cum ne poate ajuta imageria mentala?
“In timpul hipnozei ni se dezvolta capacitatile fizice, mentale, sau perceptia extrasenzoriala”. Un mit imbratisat de multe persoane. Avem capacitati neobisnuite cand citim o carte, vizionam un film sau conducem masina pe autostrada mai multe ore? Bineinteles ca nu. Hipnoza nefiind ceva diferit, nu face nici ea minuni din acest punct de vedere. In transa hipnotica suntem capabili sa facem ceea ce suntem capabili sa facem in viata de zi cu zi.
Asa ca… Ce nu este hipnoza?
Hipnoza NU este o stare de somn. In hipnoza exista o stare de relaxare in care ne concentram asupra unui anumit lucru, asemanator cu ceea ce se intampla atunci cand urmarim concentrati actiunea unui film la televizor sau visam cu ochii deschisi. Atunci cand ne aflam in transa hipnotica nu dormim, suntem constienti tot timpul.
Hipnoza NU este o stare de inconstienta. Auzim ceea ce se petrece in jurul nostru, chiar daca nu-i dam mare importanta. Dar daca ceva ne deranjeaza sau nu dorim sa facem sau sa ne imaginam nu o vom face. Si probabil vom deschide ochii si vom spune: nu.
In hipnoza NU ne supunem oricarei sugestii venite din partea celui care ne hipnotizeaza. Ne pastram pe deplin liberatatea de gandire, actiune, emotie, si nimeni nu ne poate determina sa facem ceea ce un dorim.
In hipnoza PUTEM minti. Nimeni si nimic nu ne opreste sa o facem.
Hipnoza NU este generata de forta psihica a hipnoterapeutului. Oricine poate invata tehnicile hipotice de baza. Pentru psihoterapia cu ajutorul hipnozei este insa evident necesar sa avem cunostinte de psihologie, psihoterapie, medicina. Hipnoza prin ea insasi nu are nici o valoare, daca nu stim ce sa facem cu ea.
Hipnoza NU este ceva ce pot trai doar anumite persoane. Oricine poate fi hipnotizat, unele persoane mai repede, altele mai incet, in functie de particularitatile fiecaruia. Persoanele creative si imaginative intra cel mai usor in transa hipnotica, care este o stare caracterizata de imaginatie.
Hipnoza NU inseamna ca nu poti opune rezistenta.Dimpotriva, daca nu doresti sa fii hipnotizat, nimeni din lume nu poate face aceasta.
Hipnoza NU este o stare din care sa nu te mai poti trezi. In primul rand hipnoza nu inseamna somn, si in al doilea rand suntem permanent constienti in timpul transei hipnotice.
Hipnoza NU este caracteristica pentru persoanele slabe. Dimpotriva, cu cat o persoana este mai inteligenta, creativa si imaginativa poate intra mai usor in transa hipnotica.
Hipnoza NU creaza dependenta. Asa cum nici cartile, sau filmele, sau visele din timpul zilei nu creaza dependenta. Hipnoza nu este un drog, ci o tehnica prin care ajungem sa dialogam mai usor cu subcosntientul, astfel rezolvand mai usor problemele care sunt dificil de rezolvat.
Atunci, ce este hipnoza?
Am putea afirma ca este o tehnica psihoterapeutica care ne ajuta sa deschidem usa spre schimbare, adica spre rezolvarea problemelor cu care ne confruntam.
