Din punct de vedere psihanalitic, complexele sunt inconştiente şi se pot construi bariere în calea creativităţii.
Complexele necompensate sunt sistemele de percepţii – reacţii care apar fără voinţa Eului în anumite situaţii tip şi sunt o sursă de indispoziţie. Complexele compensate sunt cele pe care Eul le-a integrat în echilibrul său şi nu sunt de indispoziţie.
Complexul de abandon
- În forma cea mai puţin severă se manifestă prin cererea neîntreruptă de dragoste, integrare continuă pentru a se asigura de afecţiunea arătată; persoana are mereu nevoie să îi întrebe pe cei din jur dacă o iubesc cu adevărat, bănuindu-i de nesinceritate sau infidelitate.
- Negarea defensivă: persoana îşi „amputează” trăirile afective şi ridiculizează orice exprimare emoţională sau afectivă.
- Forma sublimată si intelectualizată: persoana are o concepţie filozofică despre condiţia omului singur, abandonat în lume.
- Forma supracompensată: persoana se sacrifică pentru alţii în speranţa obţinerii în schimb a dragostei acestora.
Complexul de abandon apare ca urmare a nesatisfacerii nevoilor de dragoste din copilărie, mai ales în primul an de viaţă.
Complexul de rivalitate fraternă
- Forma benignă: situaţiile sociale, afective şi familiale sunt percepute în termeni de rivalitate, persoana preferă să lucreze singură şi nu în grup.
- Forma supra- compensată: sacrificiu de sine pentru binele altuia.
Complexul de rivalitate fraternă apare în faţa primelor atitudini ale părinţilor, care acordă atenţie sporită unuia din fraţi.
Complexul de nesiguranţă (insecuritate)
- Forma benignă: accese de anxietate – persoana izbucneşte pentru lucruri mărunte, dramatizează, doreşte siguranţă absolută, nu înţelege noţiunea de probabilitate
- Forma compensată: securitatea este valoarea supremă pentru persoană
- Forma intelectualizată şi sublimată: persoana are o concepţie particulară asupra existenţei – viaţa este pentru moarte
- Forma negată şi supracompensată: persoana are nevoie să demonstreze, mereu ,că nu îi este frică, sfidează moartea, temeritate excesivă
Complexul de nesiguranţă apare la 3 ani sau la 5-8 ani, ca urmare a ataşamentului nesigur cu mama.
Complexul castrării sau al afirmării de sine, timiditate, dependenţă de alţii.
- Forma gravă: negarea sexualităţii, impotenţă, anorgasmie
- Forma compensată: persoana caută să-şi manifeste autoritatea, este rigidă, pune mare preţ pe statutul social, abuzează de alţii
- Forma supracompensată: agresivitate fuzionată cu comportamentele sadice
Complexul castrării se asociază cu complexele de inferioritate şi de vinovăţie. „Părintele castrator” nu îşi lasă copiii să se manifeste ca adulţi pe plan sexual.
