Pentru a deveni psihoterapeut este necesar sa urmati o formare in psihoterapie. Formarea in psihoterapie este modalitatea de pregatire si scolarizare pentru psihoterapeutii din intreaga lume, echivalata doctoratului profesional. Ca urmare, pentru a urma o formare in psihoterapie nu aveti nevoie de masterat sau doctorat, in schimb trebuie sa fiti absolvent sau student in ultimul an la psihologie, medicina, asistenta sociala, psihopedagogie, filosofie sau teologie.
Un program de formare in psihoterapie trebuie sa fie acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania astfel incat la finalul cursurilor sa puteti obtine avizul de libera practica ca psihoterapeut. Formarea in psihoterapie se desfasoara in cadrul asociatiilor profesionale acreditate (de exemplu, noi apartinem de Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa). Aceste asociatii acreditate furnizeaza programe de formare cu durata de 4-5 ani, structurate in doua parti: primii 2-3 ani asigura pregatirea profesionala a viitorului psihoterapeut, astfel incat acesta sa isi poata deschide un cabinet de psihoterapie pentru a practica sub supervizare. In urmatorii doi ani asociatia profesionala va furniza pregatirea teoretica si practica necesara, precum si perioada de supervizare, astfel incat sa puteti deveni psihoterapeut autonom.
Orice program de formare in psihoterapie este structurat in trei parti: formarea teoretico-aplicativa, dezvoltarea personala si supervizarea. Formarea in psihoterapie nu se poate realiza prin invatamant la distanta sau fara frecventa, pentru ca presupune multa practica. Modulele de formare se organizeaza intotdeauna la final de saptamana, sambata si duminica, totalizand cate 15-20 de ore de formare profesionala, iar modulele de formare se organizeaza aproximativ o data pe luna.
La ora actuală un psihoterapeut trebuie să se descurce cu o gamă foarte variată de probleme. În trecut era suficient să fii specializat pe tulburări de comportament alimentar sau pe probelme familiale sau în prsihoterapia copilului, ş.a.m.d. Astfel, formarea în psihoterapie trebuie să asigure psihoterapeutului în formare experienţa tratării clienţilor cu patologii variate. În plus, a învăţa psihoterapie nu înseamnă numai învăţarea unui set de tehnici şi abilităţi, ca şi cum am învăţa tâmplărie. Instrumentul schimbării în psihoterapie este terapeutul, aşa că sarcina supervizorului nu este numai aceea de a învăţa terapeutul ce să facă pentru a-şi ajuta clientul, ci de asemenea de a-l ajuta să vadă care sunt reacţiile personale care îl împiedică să funcţioneze adecvat. Terapeuţilor în supervizare li se cere practic să schimbe fiinţe umane aflate în distres chiar şi atunci când problema de prezentare li se pare de necrezut în sensul în care nu au nici un fel de experienţă personală cu o astfel de problemă.
Psihoterapeuţii învaţă să schimbe oamenii şi în acest proces psihoterapeuţii se schimbă ei înşişi. Psihoterapeuţii trebuie să devină experţi în ajutorarea clienţilor, ceea ce poate fi învăţat, dar de asemenea trebuie să fie sensibili şi umani, ceea ce probabil nu poate fi învăţat. Unii terapeuţi în formare ajung să fie atât de imersaţi în teorie încât par să fie inumani.
Modalităţile de predare a psihoterapiei diferă de la o ideologie la alta şi de la o şcoală de psihiatrie la alta.
Cei mai mulţi psihoterapeuţi au aflat pentru prima oară despre psihoterapie în timpul facultăţii. Dar nimeni nu poate învăţa să facă terapie doar citind despre ea. Este ca şi cum am încerca să învăţăm un violonist să cânte la vioară citind ce au scris marii violinişti despre munca lor.
