Nevroza este o stare sufleteasca conflictuala la care persoana ajunge ca urmare a incapacitatii de integrare in prezent a experientelor, de multe ori traumatice din trecut.
Unele trairi pot deveni incosntiente si produc simptome nevrotice, respectiv suferinta. Nevroza apare astfel ca urmare a unui conflict interior. Nevroza se caracterizeaza in primul rand prin astenie si insomnie.
Printre cauzele nevrozelor se numara traumele psihice, stresul, suprasolicitarea.
De obicei nu apar tulburari ale personalitatii. Persoanele nevrotice isi dau seama foarte bine de simptomele pe care le au si de obicei apeleaza la sprijin in psihoterapie. Nevroza poate fi simpla, anxioasa si cenestopata, dar indiferent de tipul de nevroza psihoterapia este o metoda de tratament eficace.
De cate tipuri sunt nevrozele
Una din cele mai răspândite forme ale nevrozelor este neurastenia. Această boală este însoţită de iritare, ieşiri neaşteptate de mânie, injurii, care trec destul de repede. Pacienţii se plâng de tulburări ale somnului – adorm repede, dar se trezesc la cel mai mic zgomot. Sentimentul neaşteptat de foame apare imediat ce s-a terminat masa. În stadiile timpurii ale neurasteniei apar şi tulburări vegetative – transpiraţie, palpitaţii, slăbiciune fizică, intoleranţa luminii, a zgomotelor puternice. Bolnavul este caracterizat prin agitaţie de prisos, oboseşte foarte repede, nu poate rămâne mult timp într-un singur loc (în cameră, la birou).
Există două tipuri de neurastenie – nevroza oboselii (este provocată de activitatea intelectuală şi fizică peste măsură care conduce la surmenaj) şi neurastenia reactivă (este determinată de o situaţie psihotraumatizantă oarecare – divorţul, ruperea relaţiilor cu un prieten, moartea unei persoane apropiate).
Cel mai adesea este întâlnită nevroza provocată de situaţii obsedante. La apariţia acestei forme contribuie, pe de o parte surmenajul, iar pe de altă parte neâncrederea, susceptibilitatea. În cazul acestei forme de nevroză se dezvoltă două tipuri de obsesii. În prima categorie, cea a obsesiilor abstracte, intră analiza oricărei situaţii, fără rezultat însă (rumegarea intelectuală), calcularea neâncetată, analizarea în zadar în minte a numerelor uitate, a cuvintelor. În cea de-a doua categorie, cea a obsesiilor plastice (fobiile sau temerile obsedante) intră imaginile care apasă permanent (de exemplu unei persoane îi apare tot timpul în faţa ochilor tabloul înşelării soţiei). Aici apar foarte adesea ritualuri care se repetă destul de des. Persoana îşi spală neâncetat mâinile, temându-se să nu contacteze vreo boală, se îmbracă într-un anumit fel parcă pentru a se feri de gândurile negative.
