Psihologia muzicii sau psihologia muzicală este o ramură a psihologiei și a muzicologiei, respectiv un domeniu de integrare a psihoterapiei cu ajutorul muzicii (meloterapia). Scopul psihologiei muzicii este acela de a explica și înțelege comportamentul muzical și experiența muzicii.
Principalul scop al psihologiei muzicii
În zilele noastre psihologia muzicii explorează aspecte legate mai ales de întrebarea: de ce petrec oamenii cantități impresionante din timpul lor ascultând muzică și de ce cheltuie o grămadă de bani pentru muzică? În acest context psihologia muzicii este cercetarea științifică privitoare la cultura umană. Rezultatele obținute de psihologia muzicii au implicații directe privitor la valorile umane, identitatea umană, natura umană și calitatea vieții.
Domeniile de cercetare ale psihologiei muzicii
Adesea este dificil de răspuns întrebărilor care apar în domeniul psihologiei muzicii. Psihologii investighează diferitele aspecte ale comportamentului muzical, incluzând: percepția sunetelor muzicii și a tiparelor muzicale, memoria pentru muzică, ascultatul zilnic al muzicii (de exemplu în timp ce conducem mașina, mâncăm, citim, facem cumpărături, etc), ritualurile muzicale (de exemplu în biserică, la festivități, în sport), abilitățile specifice și procesele implicate în învățarea cântatului la un instrument muzical sau a cântatului vocal, comportamentele muzicale cum sunt dansul și răspunsul emoțional la muzică, rolul muzicii în formarea diverselor grupări și a identității personale, influențele sociale în muzică, și așa mai departe.
Efectul muzicii asupra creierului uman
Muzica și memoria. Puterea muzicii în influențarea memoriei este destul de surprinzătoare. Muzica barocă de exemplu, ca și muzica compusă de Mozart, activează atât emisfera cerebrală dreaptă cât și pe cea stângă. Activarea simultană a celor două emisfere cerebrale maximalizează capacitatea de învățare și reținere a informației. Informația care este studiată activează emisfera stângă, în timp ce muzica activează emisfera dreaptă. De asemenea activitățile în care sunt implicate ambele emisfere cerebrale, cum sunt cântatul la un instrument sau cântatul vocal, fac creierul mai capabil să proceseze informații.
Potențialul de învățare poate fi crescut de 5 ori dacă ascultăm muzica cu60 de bătăi pe minut (așa cum este muzica barocă și compozițiile lui Mozart). De exemplu, în Grecia antică piesele de teatru erau cântate, pentru că grecii înțeleseseră în mod intuitiv că muzica îi ajută să își amintească mai bine. Limbile străine 
pot fi învățate mult mai rapid, chiar și 1000 de cuvinte într-o singură zi, dacă este folosită muzică. Cu ajutorul muzicii baroce limbile străine pot fi învățate chiar și în decurs de o lună.
Efectul muzicii asupra corpului. Muzica este percepută de oameni în mod diferit, și ca urmare și răspunsul la muzică este diferit de la o persoană la alta. Ritmul muzicii este o componentă importantă care duce la asemenea răspunsuri diferite de la un individ la altul. Ritmul organizează mișcarea fizică și este legat de corpul uman, care conține ritmuri proprii, cum sunt bătăile inimii, mersul, respirația, etc. Ritmul ajută la organizarea mișcărilor fizice în timp: copiii autiști de exemplu pot învăța anumite mișcări (să își lege șireturile la pantofi, etc), dacă aceste mișcări sunt puse pe muzică.
Muzica clasică din perioada barocă duce la relaxarea ritmului cardiac, astfel că pulsul preia ritmul muzicii. Pe măsură ce corpul se relaxează din ce în ce mai mult, mintea se poate concentra mult mai ușor. Mai mult, muzica barocă descrește presiunea sangvină și crește capacitatea de învățare. Muzica afectează amplitudinea și frecvența undelor cerebrale, rata respirației și rezistența electrică a pielii și produce dilatația pupilelor.
Muzica și inteligența emoțională. Unul din cele mai complexe efecte ale muzicii asupra creierului uman este dezvoltarea inteligenței emoționale. Cercetările arată că muzica crește capacitatea oamenilor de a recunoaște emoțiile, dezvoltă înțelegerea contextelor sociale și sensibilitatea la indiciile emoționale. De asemen
ea ascultarea muzicii duce la o mai mare flexibilitate în relațiile umane.
Efectele negative ale muzicii. Nu toate efectele muzicii asupra creierului uman sunt însă pozitive. Unele tipuri de muzică pot prod
uce pierderea simetriei dintre cele două emisfere cerebrale. Cu toții am avut asemenea experiențe, atunci când încercăm de exemplu să ne concentrăm la o anumită sarcină și nu am putut face acest lucru din cauză că auzeam o muzică la un volum prea mare sau un tempo nepotrivit. O asemenea muzică poate duce la dizabilități în învățare și comportament disruptiv la copii, și poate duce la scăderea capacității de muncă la adult. Genurile de muzică care pot produce asemenea efecte sunt mai ales heavy rock și rap. Se pare că vinovatul de aceste efecte este ritmul muzicii.
Pentru a avea efecte benefice, muzica trebuie să aibă anumite atribute, respectiv să fie suficient de complexă și să implice o activitate intensă a creierului.
