Psihoterapia centrata pe client face parte din psihoterapiile experientiale, aparuta initial sub numele de psihoterapie non- directiva, promovand ideea unui tratament psihoterapeutic lipsit de directii, de diagnostice si interpretari.
Rogers sustine ca ceea ce conteaza in acest tip de terapie nu este absenta directivelor, ci prezenta la terapeut a unor atitudini vis-a-vis de client si a unei anumite conceptii asupra relatiilor umane. Esenta demersului sau consta mai ales intr-o noua maniera de a fi, si nu de a actiona.
Pentru ca terapeutul sa fie eficient el trebuie sa adopte o atitudine empatica fata de client, sa se straduiasca sa se cufunde impreuna cu clientul in lumea subiectiva a acestuia. De aici deriva termenul de “client- centered”.
Fiinta umana are capacitatea latenta sau manifesta de a se intelege pe ea insasi si de a-si rezolva problemele suficient pentru satisfacerea si eficacitatea necesara functionarii adecvate. De asemenea omul are tendinta sa exerseze aceasta capacitate.
Tendinta la actualizare a organismului este fundamentala, in dezvoltarea potentialitatilor individului si in asigurarea imbogatirii sale (acest termen fiind inteles in mod subiectiv, prin prisma individului). Tendinta la actualizare in teoria lui Rogers opereaza in ordine genetica (dezvoltarea individului) si psihogenetica (dezvolatrea speciei). Din punct de evdere genetic, ipoteza privind tendinta la actualizare a organismului afirma ca procesul de organizare a experientei este comparabil in orientarea sa cu procesul dezvoltarii fizice. Daca experienta poate sa se organizeze in lipsa factorilor perturbatori gravi se va efectua in sensul maturitatii si functionarii adecvate. Ceea ce conteaza nu este caracterul intrinsec pozitiv al conditiilor, ci perceperea acestor conditii de catre subiect, lucru valabil si in cazul notiunii de eu (important este eul asa cum este el perceput de subiect, si nu cum este el in realitate).
Atitudinea fundamentala a terapeutului rogersian este de acceptare pozitiva neconditionata, pe care terapeutul trebuie nu numai sa o afiseze, dar si sa o simta. Diagnosticul este considerat ca fiind daunator relatiei terapeutice pentru ca creeaza imaginea expertului. Se evita tehnicile manipulative, limbajul ezoteric, nuantat.
Tehnicile propuse de Rogers sunt:
clarificarea sentimentelor clientului: prin reflectie, meditatie si afirmatie. Accentul este pus pe sentimentele prezente.
reformularea continutului afirmatiilor clientului: se folosesc alte cuvinte decat cele folosite de catre client pentru a pune in alta lumina problemele cu care acesta se confrunta;
acceptarea neconditionata: presupune comunicarea empatica, autentica, acceptarea pozitiva verbala si nonverbala
