Terapia Gestalt este un tip de terapie utilizată pentru adâncirea conştienţei noastre, de o manieră mai puţin intelectuală decât în formele mai tradiţionale de psihoterapie. „Gestalt” înseamnă întreg şi implică întregul.
Ideea terapiei gestalt este aceea că oamenii au trebuit să reprime sau să suprime aspecte ale sinelui pentru că ele nu au fost acceptate sau sprijinite. Aceste aspecte ale sinelui sau sentimentele noastre pot deveni „chestiuni neterminate”.
O metodă utilizată de terapia gestalt este tehnica scaunului gol. Aceasta este o metodă simplă de explorare a sinelui. Scaunul are o funcţie importantă. Terapeutul te poate ruga să îţi imaginezei că porţi o conversaţie cu cineva sau ceva imaginar care stă pe scaunul gol. Astfel, „tehnica scaunul gol” îţi stimulează gândirea subliinind emoţile şi atitudinile persoanei. De exemplu, terapeutul poate spune „Imaginează-ţi că tatăl tău stă pe acest scaun, îl vezi clar, şi acum, vorbeşte cu el despre felul în care te-ai simţit când a înşelat-o pe mama ta.”
Există o multitudine de alte persoane, obiecte (maşina sau verigheta), părţi de personalităţii (părintele critic, copilul natural, introversiunea, obsesia pentru muncă) orice emoţie, simptom (cefalee, oboseala), orice aspect al unui vis, un stereotip, (negri, masculi feroce, femeile independente), etc., care pot fi aşezate pe scaunul gol. „Secretul tehnicii constă într-o conversaţie/interacţiune lungă şi încărcată emoţional. Persoana se va muta de pe un scaun pe celălalt, atunci când vorbeşte pentru sine, şi respectiv când vorbeşte pentru cealaltă persoană/lucru. Această „conversaţie” poate clarifica sentimentele şi reacţiile faţă de cealaltă persoană şi creşte înţelegerea celeilalte persoane.
Dacă clientul îşi imaginează că pe scaunul gol stă ceva care îi crează mari dificultăţi, ca de exemplu o personaă foarte supărătoare, o sarcină pe care o urăşte, un şef nesuferit, tentaţia de a face ceva rău, etc., clientului i se spune să îşi amintească că această persoană sau lucru este în realitate o parte din el însuşi în acel moment – este fantezia şi gândurile lui. S-ar putea ca acestă parte, amintirile, emoţiile, judecăţile, expectanţele legate de cealată persoană sunt însă ale clientului. Iar clientul este cel care a creat acestă imagine supărătoare, chiar dacă ea se bazează pe realitatea externă. Acest conflict există în interiorul clientului, provine din el şi este al lui pentru a-i găsi o soluţie.
Atât timp cât clientul aude că necazurile îi vin din afară – familie, şcoală, societate, slujbă, etc. – va face foarte puţin pentru a se schimba. Continuă să se plângă şi să fie frustrat. Altcineva este responsabil de rezolvarea problemei sale. Aşa cum spunea Fritz Perls: „Asta este o prostie! Asumă-ţi responsabilitatea pentru propriile dificultăţi. Ia-le ca fiind proprietatea ta şi explorează-le pe toate feţele, simte-le pe de-a întregul, apoi fă alegeri şi găseşte o cale pentru a ieşi din încurcătura pe care ţi-ai creat-o singur”.
