De cele mai multe ori în prima ședință a terapiei de cuplu, cei doi parteneri vorbesc foarte mult, și cel puțin unul dintre ei este foarte supărat pe celălalt, iar totul aparent este o avalanșă de cuvinte și emoții pe care abia aștepți să le oprești.
Deși nu rezolvă problema în profunzime unul dintre primele obiective este rezolvarea conflictului dintre soți, pentru ca apoi să ajungem la miezul problemei.
Să ajungi la acel punct în care îi faci cu adevărat să se asculte unul pe celălalt, durează și necesită abilități speciale din partea terapeutului. De multe ori am senzația că mă găsesc prinsă la mijloc și cei doi parteneri se așteaptă de la mine să spun că unul dintre ei are dreptate și celălalt greșește cu siguranță.
Și atunci cel mai bun moment pentru mine este când folosesc metafora diferenței dintre bărbat și femei. Metaforă care prinde așa de bine, îi văd cum încep să facă pauze, și cu puțin efort să se asculte unul pe celălalt. Atunci când psihoterapeutul începe cumva să liniștească apele utilizând psihoeducația legată de diferențele dintre ei acesta adeseori parcă se lovește de un zid. Este aceeași senzație ca și cum ești prezentă pe Zoom, prezinți în continuare materialul dar celorlalți le-a căzut internetul și nu mai sunt online.
În ajutorul terapeutului vin însă tot felul de metafore, unele dintre ele din materiale youtube, altele chiar din cărți -best seller
Creierul bărbatului vs creierul femeii
Creierul bărbatului, creierul bărbatului așa cum îl descrie Mark Gungor este amenajat în mici cutiuțe: o cutiuță pentru mașină , o cutiuță pentru soție, o cutiuță pentru copii, o cutiuță mică ascunsă undeva pentru soacră și așa mai departe. Și regula de bază este că aceste cutii nu se ating între ele. Ce înseamnă asta? Atunci când bărbații discută despre un anumit subiect, ei deschid cutiuța cu acel subiect , discută doar despre ceea ce este în acea cutiuță, și pentru a trece la alt subiect au nevoie să închidă acea cutiuță, pentru a trece mai departe.
Creierul femeii este ca un mare ghem de fire electrice, unde în fapt totul are legătură cu totul. E ca un fel de rețea de internet, și energia acestei rețele este în fapt dată de emoții. Emoția atașată evenimentului este ceea ce ne permite să ne amintim foarte bine un eveniment în mod particular.
Desigur prezentare lui Mark Gungor este foarte amuzantă, dar amplifică foarte bine faptul că fiecare nu numai că suntem diferiți dar și ar trebui să ținem cont de aceasta atunci când ne exprimăm când comunicăm cu celălalt, nu este vorba întotdeauna de reavoință dar poate fi cu siguranță diferență între canalele de comunicare alese.
Aproape toată lumea este de acord că bărbații și femeile sunt diferiți unii de alții, iar de cele mai multe ori pentru ameliorarea relațiilor din cadrul cuplului este necesară înțelegerea de către parteneri a diferențelor dintre ei.
Tensiunea, resentimentele conflictele ce pot apare în cadrul unei relații de cuplu în mare parte sunt datorate lipsei de înțelegere reciprocă.
Cei doi parteneri comunică diferit, gândesc diferit, simt, percep, reacționează, răspund apreciază în mod diferit. Atunci când ești suficient de deschis și să poți accepta că cel de lângă tine este diferit, abia atunci poate începe cooperarea cu celălalt și opoziția să fie mai mică.
Deși estimăm că celălalt, pentru că mă iubește va ” dori ce doresc și eu”, ”că va simți ceea ce simt si eu”, acest lucru nu este de cele mai multe ori așa tocmai datorită faptului că suntem diferiți.
Metoda cea mai potrivită în rezolvarea conflictelor, este ascultarea activă. Atunci când partenerii înțeleg că sunt diferiți unii de ceilalți este foarte probabil ca rezolvarea conflictelor să aibă loc fără sentimentele de furie.
Psihoterapeut
Corina Levu
