Ce sunt tulburarile disociative ale miscarii si senzatiei?
În aceste tulburări există o pierdere sau modificare a mişcărilor şi senzaţiilor – de obicei cutanate. Pacientul pare că are o tulburare somatică, dar examenul clinic nu relevă nici o explicaţie a simptomalogiei. De obicei incapacitatea fizică ajută pacientul să scape de un conflict neplăcut sau să exprime indirect o dependenţă sau un sentiment. Deşi problemele şi conflictele pot fi evidente pentru alţii, de obicei pacientul neagă prezenţa lor.
Tulburările de mişcare şi senzaţie adesea nu respectă realitatea anatomo-fiziologică, reprezentand conceptul pacientului despre tulburarea somatică.
Gradul de incapacitate este variabil şi depinde de persoanele prezente şi de starea emoţională a pacientului. La unii pacienţi dezvoltarea simptomelor în strânsă legătură cu stresul psihologic este clar observabilă în timp ce la alţi pacienţi această legătură nu este atât de clară.
În multe situaţii există anormalităţi premorbide ale relaţiilor personale şi personalităţii, iar o serie de prieteni şi/sau rude apropiate se poate să fi suferit de boli somatice au simptome asemănătoare cu ale pacientului.
Cel mai frecvent apare la adulţii tineri.
Diagnosticul tulburarilor disociative ale miscarii si senzatiei
Diagnosticul pozitiv se bazează pe:
observaţia unei tulburări somatice;
buna cunoaştere a poziţiei psihologice şi sociale precum şi a relaţiilor personale ale pacientului astfel încât motivele tulburării să fie aparente.
Dacă există îndoieli în ce priveşte posibilitatea existenţei unei afecţiuni somatice sau dacă motivele apariţiei tulburării nu pot fi înţelese pe deplin atunci diagnosticul trebuie să rămână probabil sau provizoriu. Posibilitatea tulburărilor somatice sau psihiatrice grave trebuie avută în vedere.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
tulburările neurologice progresive
scleroza multiplă
lupusul eritematos sitemic
neurastenia
simptomele disociative izolate din schizofrenie sau depresia severă
simularea conştientă a pierderii mişcării şi senzaţiei.
