Tulburarea obsesiv-compulsiva

Tulburarea obsesiv- compulsiva se caracterizeaza prin:
Obsesii:
– idei, ganduri, imagini persistente, percepute ca invazive si lipsite de sens;
– desi persoana incearca sa suprime aceste ganduri si idei nu reuseste;
– persoana recunoaste ca gandurile si obsesiile sunt produsul propriei gandiri, si nu impuse din afara.
Compulsii:
– comportamente repetitive, intentionate, cu scop, realizate ca raspuns la obsesii, dupa anumite reguli, sau in maniera stereotipa;
– comportamentul are scopul de a neutraliza sau a impiedica discomfortul sau aparitia unei anumite situatii;
– persoana recunoaste comportamentul ca fiind producator de stress si consumator de timp.
Exemple de comportamente de acest tip sunt: verificarea de multiple ori a aragazului, sau robinetului, spalatul excesiv pe maini, inchisul si deschisul repetat al usii, etc.
Tratamentul in tulburarea obsesiv-compulsiva este medicamentos, cu anafranil sau phenelzina, si in special psihoterapeutic. Pacientii obsesiv- compulsivi raspund bine la psihoterapie, cu imbunatatiri semnificative. In general psihoterapia cognitiv- comportamentala da rezultate in 60-75% din cazuri, psihoterapia familiala este utila pentru sustinerea familiei. Psihoterapia este de lunga durata sau durata medie si in caz de agravare insuportabila a simptomelor compulsive pacientul necesita spitalizare.